Fiecare dintre noi poate contribui la schimbarea în bine a mediului înconjurător, prin reciclare. Acest proces se poate face într-un mod simplu, dacă ne ghidăm după simbolurile grafice și codurile înscrise pe fiecare ambalaj. Astfel, cu fiecare sticlă, cutie sau doză separate corespunzător, reciclarea va deveni obișnuință, susține Bogdan Constantinescu, directorul general al BRAI CATA SRL, unul din liderii din România, în domeniul managementului integrat al deșeurilor, care dezvoltă programe de colectare separată în județele Timiș, Brăila, Brașov, Hunedoara, Giurgiu și Vâlcea. Ce înseamnă codurile de pe ambalaje? Iată un „dex” succint al reciclării!

Hârtia se reciclează chiar și de 6 ori

Ambalajele din hârtie şi carton pot fi reciclate de aproximativ șase ori și au un sistem de identificare şi marcare format din trei coduri, după cum urmează:

Cod 20 PAP – carton ondulat (aici pot intra cutiile folosite la ambalarea electrocasnicelor și încălțămintei, cutiile de pizza – obligatoriu fără grăsime etc.);

Cod 21 PAP – carton neondulat (orice carton simplu, cutiile și suporturile folosite în industria alimentară, textilă etc.);

Cod 22 PAP – hârtie (cărți, caiete, ziare, reviste, pliante, plicuri, pungi de hârtie curate și lista rămâne deschisă).

 

Plasticul are cele mai multe categorii

Plasticul poate fi reciclat de patru, cinci ori, apoi pierde o parte dintre proprietăți și reciclarea nu mai este posibilă. Însă, regula nu se aplică la toate materialele plastice, unele variante sunt greu sau deloc reciclabie, iar altele pot fi recilate de până la zece ori, așa cum sunt PET-ul și HDPE.

Simbolurile pentru identificarea şi marcarea acestor ambalaje sunt împărţite în funcţie de materialele plastice din care sunt realizate. Este important de reținut că cifra situată în interiorul triunghiului indică tipul de plastic, asemeni abrevierii aflată sub triunghi:

Cod 1 PET – polietilen tereftalat (recipienţii pentru băuturi etc.);

Cod 2 HDPE – polietilenă de mare densitate (recipienţii produselor chimice precum şampoane, detergenţi lichizi, clor, soluţii de curăţat etc.);

Cod 3 PVC – policlorura de vinil (dopuri, tăvi, folie, ţevi, tuburi, mobilier uşor, carduri, autocolante etc.);

Cod 4 LDPE – polietilenă de joasă densitate (pungi, saci, folii);

Cod 5 PP – polipropilenă (cutii de margarină, pahare, sticle de sirop şi ketchup, diverse ambalaje alimentare etc.);

Cod 6 PS – polistiren (tăvi, pahare de unică folosinţă, cutii de iaurt, carcase de casete şi cd-uri etc.)

Cod 7-19 – alte mase plastice. Ambalajele marcate cu această cifră nu pot fi reciclate!

 

Metalul poate fi reciclat la nesfârșit

Datorită faptului că nu își pierde proprietățile, precum plasticul sau hârtia, metalul poate fi reciclat la nesfârșit. Sistemul de identificare şi marcare a ambalajelor din metal este următorul:

Cod 40 FE – fier (conserve, capace de borcane, tuburi de spray, cutii cu lacuri şi vopsele etc.);

Cod 41 ALU – aluminiu (doze de băuturi, spray-uri, folii şi ambalaje alimentare);

Cod 42-49 – alte metale (mai ales metale neferoase precum cupru, alamă, inox etc.).

 

Ce înseamnă cele 3 simboluri comune de pe ambalaje

Pe lângă codurile de reciclare, pe majoritatea ambalajelor veți găsi câteva simboluri comune. 

– Primul ar fi Bucla Mobius (un triunghi format din trei săgeți care se îndreaptă una către alta) care înseamnă că produsul marcat astfel este reciclabil.  

– Al doilea simbol frecvent întâlnit este bulina verde care oferă o informație despre producător, aceea ca a avut o contribuție financiară în reciclarea ambalajelor. Bulina verde nu simbolizează faptul că articolul este reciclabil. 

Simbolul omului ordonat este cel de-al treilea însemn regăsit pe o multitudine de ambalaje și ne reamintește, într-un mod prietenos, să nu facem mizerie. Nici acesta nu oferă indicii despre reciclabilitatea produsului etichetat.